MENIREA DASCĂLULUI

Gânduri ale unui profesor care se încăpățânează să creadă că învățământul românesc are încă o șansă, dacă noi toți, DASCĂLII , formăm o mare echipă!

Îmi permit să-i numesc pe toți colegii din învățământ o mare echipă. Dacă cei din O.N.G –uri  au drept scop salvarea Planetei Pământ de la distrugere, pot spune că dascălii au menirea de a salva învățământul românesc, acum când suntem lăsați cam pe la coada societății!

Stă în puterea noastră de a face ceva frumos pentru copiii pe care părinții i-au lasat în grija noastră pentru a-i pregăti pentru viață!

Consider că fiecare DASCĂL se va regăsi în ceea ce va citi mai jos!

MENIREA DASCĂLULUI (EDUCATOR, ÎNVĂȚĂTOR, PROFESOR)
A fi profesor înseamnă a te ridica deasupra tuturor elevilor și, totuși, a te coborî la mintea lor.

A fi profesor înseamnă a fi capabil de a face 180 de lucruri în acelaşi timp, care nu au nicio legătură cu obiectul pe care îl predai.

A fi profesor înseamnă a comunica zilnic tuturor elevilor cunoștințe fundamentale pentru ei și, în cele mai multe cazuri, să și ai dreptate.

A fi profesor înseamnă a-ți găsi mai mult timp pentru alții decăt pentru tine.

A fi profesor înseamnă a avea veșnic pe față un zâmbet care poate rezista reducerilor de salariu, copiilor cu probleme, părinţilor îngrijoraţi.

A fi profesor înseamnă a-ţi continua meseria şi atunci cănd părinţii îţi pun fiecare mişcare la îndoială şi cănd alţii nu te susţin.

A fi profesor înseamnă a avea 6 perechi de mâini să ajungi să le faci pe toate, dar mai ales 3 perechi de ochi: o pereche să-l vadă pe elev aşa cum este el în realitate şi nu cum l-au etichetat alţii; altă pereche să fie plasată la spate pentru ca profesorul să vadă ce nu este de văzut, dar trebuie cunoscut; ochii din faţă sunt doar pentru a vedea cum se comportă copilul, pentru ca mai apoi să poată reflecta asupra acestui comportament şi să poată spune: “ Înţeleg şi cred în tine”.

A fi profesor înseamnă a veni la muncă chiar şi când eşti bolnav, înseamnă a preda unei clase de copii care nu vor să înveţe, înseamnă a păstra un loc special în inima ta pentru copiii care nu sun ai tăi, înseamnă a înţelege toate frământările prin care trec cei aflaţi în dificultate.

A fi profesor înseamnă a avea inimă bună, dar şi dură uneori, înseamnă a juca câte o scenetă în fiecare oră cu alţi actori.

A fi profesor înseamnă a avea pe obraz o lacrimă: pentru bucuria şi mândria de a vedea cum un copil reuşeşte să rezolve şi cea mai mică sarcină; pentru singurătatea copiilor cărora le e greu să se adapteze; pentru compasiunea faţă de sentimentele părinţilor. Lacrima pe obraz vine din durerea de a nu putea ajunge la unii copii şi dezamăgirea pe care o simt ei; vine când profesorul a stat un an sau mai mulţi cu o clasă şi trebuie să-şi ia rămas bun de la acei copii şi să fie gata să întâmpine o nouă generaţie.

Cine poate să înţeleagă toate acestea, acela înseamnă că e profesor şi drumul lui, cu bucurii şi cu dezamăgiri, se va împleti cu destinul copiilor pe care îi va educa şi îi va pregăti pentru viaţă.